Din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, prima biserică din localitatea Ciocăneşti, jud. Suceava, a fost construită cu cca. 200 ani în urmă, prin anii 1810-1815, pe un loc șes, din lemn, la cca.500 m.- vest de locul unde se află astăzi biserica parohială, pe malul stâng al râului Bistriţa Aurie. Ea este menționată ulterior, într-un document din 1838, când biserica avea paroh pe preotul Constantin Vorobchievici, cu dascălul său Grigorie Zugrav, episcop al Bucovinei fiind atunci P.S. Eugenie Hacman.

Deoarece locul  inițial unde s-a aflat biserica era strâmt, aproape de râul Bistriţa, s-a dăruit acea biserică, localităţii vecine, Cârlibaba, iar credincioșii  din Ciocăneşti și-au construit o nouă biserică, tot din lemn, pe locul actual, ferită de intemperii, în anul 1850. Biserica a fost sfințită la 02 Noiembrie 1851, paroh era pr. Gheorghe Zugrav, înmormântat în curtea bisericii. Din aceea perioadă amintim păstorirea pr. George, cavaler de Soroceanu, și el odihnindu-se în curtea bisericii. Această biserică a dăinuit până în timpul primului război mondial, fiind distrusă în totalitate de luptele ruso-habsburgice, mărturie cutremurătoare fiind o Sf. Evanghelie perforată parțial de schija unei grenade și care în momentul bombardamentului se afla în brațele preotului salvându-i acestuia viața. Locașul s-a reconstruit în întregime între anii 1918-1923, fiind sfințită în anul 1923. Parohia era păstorită, între 1909-1931, de pr. Emilian Dan, în timpul  episcopului Ipolit Vorobchievici Rădăuțeanul, fiul primului preot menționat la Ciocăneşti, C-tin Vorobchievici. Biserica, construită tot din lemn, a fost acoperită, la început, cu şindrilă-draniţă. Nava bisericii a fost ridicată, așa cum este menționat în inscripțiile dulgherilor, de ,,Krieger Karl des Karl Jakob aus Jakobeni-28.II.1923,, iar turlele cu acoperișul, au fost înălţate de ,,Ciprian Rusu a lui Simion din Sadova, lucrat aici în Ianuarie şi Februarie 1923,,. Catapeteasma bisericii era din lemn, simplă, fără sculptură, vopsită în maro, gri şi alb. Pe trei icoane din naos se observă o semnătură – Cacina – anul 1950. Între anii 1931-1936, a activat pr. Arcadie Nerghiş, urmat de pr. Dimitrie Morariu, între anii 1936-1950.

Al doilea război mondial nu a afectat localitatea şi nici nu a adus vreo stricăciune bisericii. Ea a fost reparată, între anii 1952-1964, la acoperiş  draniţa fiind  înlocuită cu tablă zincată, pereții s-au tencuit la exterior, preot fiind, Lavric  Visarion, decedat în anul 1965 şi înmormântat în curtea bisericii.

În anul 1979, interiorul bisericii a fost pictat de zugravul Gavrileanu Nicolae, din Gura Humorului, în stil moldovenesc-neobizantin, sub conducerea pr. Belţa Ioan, care a păstorit între anii 1965-1981. Casa parohială a fost reconstruită în timpul pr. Gheţu Iulian, care a activat la Ciocăneşti până în 1995, când şi-a început păstorirea preotul Ilie Rusu, originar din localitatea vecină Sadova-Suceava.

Între anii 1995-1997, urmând un proiect ambițios, biserica a fost complet restaurată și reînnoită, cu o nouă înfățișare, modificându-se turlele, acoperișul, tencuiala exterioară, dar și clopotnița, sub oblăduirea părintelui Ilie Rusu. Biserica fost nesfințită în 17 Aug. 1997, de Î.P.S.Pimen, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților și de P.S. Teodosie, episcop vicar de București, avându-l ca oaspete ales, pe M.Sale, regele Mihai I și regina Ana a României, care  sfidând perioada confuză, au participat la prima târnosire de după abdicarea sa, din 1947. În anii următori s-a înzestrat interiorul bisericii cu podoabe, strane, centrală termică ş.a.m.d. În perioada, septembrie 2008 – aprilie 2009, s-a repictat și restaurat în totalitate valoroasa pictură interioară, în tempera grasă, de către pictorul inițial.

În apropierea bisericii, tot la inițiativa și purtarea de grijă a pr. paroh Ilie Rusu, s-a ridicat între anii 2004-2014, așezământul cultural-social–filantropic ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil,, construit în stilul tipic caselor din Ciocăneşti, sfințit de Î.P.S.Pimen, la 11 mai 2014.

În deceniile secolului XIX și primele două decenii ale secolului XX, din punct de vedere pastoral, preotul din Ciocăneşti slujea misionar și credincioşii din localitățile apropiate Botoş, Cârlibaba, Iacobeni, Argestru, Mestecăniș și Valea Putnei, de aceea credincioşi din Ciocăneşti sunt pe drept „matcă a ortodoxiei,, de pe Valea Bistriței Aurii. Patronul inițial al bisericii din Ciocăneşti era Sf. Ier. Nicolae, ulterior hramul a rămas stabilit la sărbătoarea ,,Adormirii Maicii Domnului,, pe 15 August.

Dacă prin anii 1880-1890 parohia număra până în 600 de credincioşi, din care 5 familii germane, în anul 1921, parohia Ciocăneşti avea un număr de 1041 credincioşi, din care, în anul 1922, 14 familii cu 72 de membrii s-au refugiat în Moldova, jud. Vaslui, localitatea Albeşti. În 1930, erau 1201 credincioși cu 300 familii, iar în 1935, 1231 credincioşi cu 336 familii. În anul 1965, Ciocăneştiul avea 1486 locuitori cu 484 familii. După formarea unei noi parohii în satul Botoş, în 1994, parohia Ciocăneşti avea 980 de credincioşi, în anul 2014, datorită migraţiei forţei de muncă şi a scăderii accentuate a natalităţii, sunt 810 credincioşi, iar în anul 2021, 760 creștini, toți ortodocşi.

Numele de „Ciocăneşti”, provine din cuvântul „ciocan”, fiindcă în decursul vremurilor trecute a existat aici o străveche instalaţie de fierărie,‚Hammerwerk- lucrare cu ciocanul”. În vremurile mai vechi, ţinuturile localităţii, se pare, erau ocupate de un vast fond de vânătoare voivodal, cu izvor de adevăr în sinonimia cuvintelor „hăitaş”=”ciocănaş-ciocănar” (Ciocăneşti) = „botaş” (Botoş), îndreptăţind înfrăţirea celor două sate care formează comuna, Ciocăneşti şi Botoş, dând curs istoriei locale.

Localitatea Ciocăneşti, cuprinde cătunele-pâraie, Suharzelul Mare şi Mic, Brezuţa, Puiul, Tiţian, Plaiul lui Ivan, Recele, Ursul, Arşiţa, Colacu,Vărăria, Oiţa, Scoruju şi este situat la poalele Munţilor Suhard (Vf.Fărăuanu-1708m) la sud – vest, munte ce a aparținut, înainte de anul 1782, de M-rea Moldovița, din ctitoriile date de domnitorii Alexandru cel Bun, Ana Doamna, soţia sa; Petru Rareş, Alexandru Lăpuşeanu, boierul Badea şi alţii. La nord-est se învecinează cu Obcina Mestecănişului (Vf. Mestecăniş-1295 m), continuat cu Muntele Botuşului, primul aparţinând în trecut de M-rea Voroneţ, din daniile domnilor Ştefan cel Mare şi Sfânt, Bogdan cel Chior, Teodosie Monahul şi a maicii Eudochia, al doilea, Botoşul, a aparţinut de M-rea Solca, din daniile lui Ştefan Vodă Tomşa şi a Mariei Cananău.

Primele documente cu trimitere la localitatea şi la biserica din Ciocăneşti apar în jurul anului 1750, pentru ca în anii 1772-1774, harta districtuală a Bucovinei să arate la Ciocăneşti, cinci gospodării, aflate pe partea dreaptă, în amonte, pe Valea Bistriței, în regiunea Colacu, partea stângă fiind împădurită.

În vremurile mai apropiate, comuna Ciocăneşti a fost desfiinţată în anul 1968, reînfiinţată în anul 2002, cu sprijinul, pe lângă a celorlalţi vrednici inițiatori și a pr.dr. Ilie Rusu.

Ocupaţia străveche a localnicilor de aici era pescuitul şi cernerea nisipurilor auro – argintifere, la sfârşitul sec. XIX, mai existând pe la unele gospodării, unelte de separat nisip. Ulterior, ocupația localnicilor s-a axat pe minerit, exploatarea pădurilor şi creşterea animalelor.

În mod deosebit, la Ciocăneşti există pitorescul caselor, a ouălor încondeiate aici, dat mai ales a ornamentelor exterioare realizate în culori variate, pe exteriorul fațadelor, reprezentând motive florale, zoomorfe sau geometrice, de obicei stilizate. Iscusiţii meşteri locali se inspiră de fapt din cusăturile executate de gospodine pe iile și fotele, cămăşile şi brâiele, bârneţele şi bondiţele, chimirele și priştorile lor, sau din motivele întâlnite pe fru­moasele lor covoare și lăicere.

Primele nume de familii menţionate documentar a fi întâlnite la Ciocăneşti, apar în deceniile sec. XVIII-lea, și sunt CIOCAN, de obârșie încă discutabilă, și HURGHIŞ, originar din fostul Ocol Domnesc al Câmpulungului, ulterior apărând şi celelalte cu origine de peste munții, fie din părţile Maramureșului, Bistriței sau din Fundu Moldovei. Sugestiv, dar şi pe deplin reprezentativ, înainte de 1800, „Ciocăneştiul”, îl întâlnim în documente, pe pecetea locală  GEMEINDE-CZOKANESTIE, figurând pe ea un pescar, întărind și aici atașamentul şi dependenţa localnicilor faţă de râul Bistriţa.

Pe ciocăneştean de-l munceşte dorul, de-l cuprinde veselia, de-l minunează vreo faptă măreaţă, el îşi cântă durerile şi mulţumirile, îşi cântă istoria cu casele unde Soarele se cunună cu Luna, cu Bistrița cea pură și Aurie, îşi cinsteşte credinţa cea străbun-ortodoxă, şi astfel sufletul său e un izvor nesfârșit de frumoasă poezie, într-un trup plin de dramatismul gândului curat.

Această pisanie este din respect pentru cei ce s-au perindat, au slujit cu dragoste și devotament la Altarul lui Dumnezeu, a credincioșilor din Ciocăneşti, care au făcut să se ştie şi să dăinuie Frumosul din aceste locuri ortodoxe, româneşti, dar şi ca o punte, ca o coroană pentru cei ce vor fii.

Anul mântuirii, 2021, Martie,10
Ciocăneşti,Bucovina

Din mila lui Dumnezeu,
paroh, pr.dr. ILIE RUSU